Category Archives: Crame

Domeniile Dealu Mare Urlati, game si etichete

Revin cu un post despre Domeniile Dealu Mare  pentru că în urma discuțiilor cu Alex Marinescu directorul de vânzări al Cramei -mi-am făcut o idee despre odiseea loturilor si a etichetelor, plus că am re – degustat câteva din vinurile în discuție. Din spusele domniei sale rezultă că Domeniile Dealu Mare Urlați trec prin momente delicate mai ales în ceea ce privește logistica pentru gamele inferioare.  Având din punctul meu de vedere prea multe soiuri/game și avand dificultăți financiare/logistice, Crama controlează limitat ceea ce iese pe piață.  Vinul stă în tancuri și se îmbuteliază, intrând în diverse cupaje, în funcție de evoluția vânzărilor, dar rigoarea etichetării este aproape inexistentă. Doar la vinurile din gamele superioare  se investește în etichete la zi, pentru celelalte trebuie să ne mulțumim cu cele generice. Pe scurt, Crama nu are mijloacele necesare administrării întregului portofoliu la un nivel ridicat.  Acum să vedem cum s-au prezentat cele cinci vinuri trimise pentru degustare.

 Fetească Neagră– România Pitorească, demisec, 12.5% alcool – culoare transparentă, nas de doagă și alcool volatil; gustativ- note de mure, căpșuni și prune,  pe  un corp foarte  light, fără istoric.

Fetească Neagră  La Origine, sec,  14% alcool – nas de prune crude plus  vanilie ( probabil chipsuit) , corp destul de light,  cu note vanilie, prune coapte;  alcool este destul de bine integrat ; post gust scurt cu  note lactate și prune verzi;

Fetească Neagră Paganus 2011, sec 14 % alcool , nas de bomboane cip, corp mediu, acool neintegrat, note mure, coacăze; post gust scurt,  mi-a făcut impresia unui vin forțat și deși era cel mai promițător, a fost o dezamăgire.

 Cabernet Sauvignon Rose, La Origine, demisec 13% alcool;  nas discret de fructe de pădure, corp mediu cu note de alune, cireșe; aciditatea ridicată , îl face proaspat;

Sauvignon Blanc, La Origine, sec 13% alcool, culoare pală, discretă; nas foarte citric , grapefruit dominant; aciditate ridicată îl face fresh, note de  pere, citrice, o notă onctuoasa, alcool foarte bine integrat.

Remarc Sauvignon Blanc-ul, bun la 20 de lei și  Feteasca Neagră Paganus 2011, slabă la 35 de lei ( cred că atât costă).

Domeniile Dealu Mare Urlați sau Feteasca Neagră ratată

Despre Domeniile Dealu Mare Urlati  și Feteasca Neagră produsă și comercializată sub diverse game: Romania Pitorească, Casa Domnească și Paganus, am scris în câteva rânduri în trecut. De curând am încercat din nou câteva vinuri și acest post este generat de ceea ce am găsit în sticle.

Domeniile Dealu Mare Urlați îmbuteliază Fetească Neagră în patru game, la diverse paliere de preț. Romania Pitorească a suscitat interes acum ceva timp și se vinde la aproximativ 10 lei, Casa Domnească se vinde la 12-14 lei, La Origine cu aproximativ 26  de lei iar Paganus cu  35 de lei. Dintre aceastea doar Paganus are anul trecut anul recoltei , și anume  2007. Este vorba deci despre recolta care a generat prima versiune, despre care Rareș Marinescu vorbea aici. După spusele domniei sale, au fost produși/descoperiți  10.000 de litri. Pentru mine e ceva neclar în această poveste: Crama Domeniile Dealu Mare vinde cei 10.000 de litri de circa 5 ani și totuși nu termină acel stoc? Mai mult, Crama îmbuteliază regulat Feteasca Neagră Paganus menționând recolta 2007, iar după cum reiese din postarile altor bloggeri,  este diferită față de varianta inițială. Rezultă că ori Rareș Marinescu nu a găsită toată cantitatea ori că producătorul lungește povestea Paganus comercializând vin din alte recolte sub umbrela 2007.

Gama Casa Domneasca mi-a făcut o impresie foarte bună în trecut, și am încerat-o în două rânduri în ultimul timp. Nu știu anul recoltei, nu e menționat. Prima data a fost bună, mai prietenoasă decât o știam, dar tipică și corectă la 15 lei. O doua oară nu stiu ce a fost, dar am aruncat-o rapid, nu se putea bea.

Am trecut la gama La Origine, care se vinde la aprox. 30 de lei, acum o săptămână cumpărată cu 26 de lei în Auchan. Fără an de recoltă, 14% alcool, pe eticheta scrie că a stat la baza cupajului Incantation. A mers rapid în chiuvetă, fiind cel mai acru vin îmbuteliat  pe care l-am băut ever. Din pacate nu am disponibilitatea lui Dan, dar ar merita o campanie din care să rezulte retragerea acestor sticle.

Pentru mine, Domeniile Dealu Mare Urlați este un no go cel puțin la Fetească Neagră.

Componente ale terroir-ului: clima

Ultimul post preluat de la wineislove.it și scris Franco Giacosa-cel care a fost până acum două săptămâni directorul tehnic al casei Zonin-tratează influența climei asupra viței de vie.
Având origini caucaziene, vița de vie este o plantă care iubește o climă caldă și suferă din cauza excesului de umiditate. Există limite în ceea ce privește posibilitatea de a cultiva planta care depind de varietatea soiului/clonei și starea de sănătate a acesteia. Acestea privesc în principal temperaturile minime suportabile care pentru Europa nu trebuie să scadă sub -15 grade Celsius.Temperaturile ridicate din zona mediteraneană rar produc pagube viței de vie dar trebuie luat în considerare faptul că temperaturile de peste 35 de grade influențează funcțiile clorofilei și diminuează eficiența plantei.
Când temperatura depășește acest prag pentru lungi perioade de secetă, vițele de vie nu mai pot trăi /funcționa normal, maturarea strugurilor se oprește, taninii rezultați amari, astringenți și verzi și eventual creșterea nivelului de zahăr din struguri este determinat de deshidratare urmată de pierdere în greutate a acestora.
Se poate determina și o limită în ceea ce privește nivelul precipitațiilor care cad într-o anumită zonă și care este benefic pentru viță. Depinde mult în care perioadă a anului sunt mai multe precipitații, dar experiența mea sugerează că la sub 300 de mm de precipitații anual vițele riscă stres hidric , la peste 1500 mm vițele produc struguri de calitate dar întâmpină serioase probleme de sănătate. Acumulările mari de apă pot provoca stări de asfixiere radicală. Totul depinde de tipul de teren, de exemplu cel de tip rocos sau nisipos a cărui permeabilitate este mare, poate compensa un nivel inalt al precipitațiilor.
Plecând de la aceste considerații putem spune ca sunt numeroase situațiile pedo-climatice care dau posibilitate viței de vie să se exprime print fruct în mod destul de diferit ca urmare a diferențelor de micro climă. Uneori sunt suficiente mici schimbări de poziționare sau de altitudine pentru a găsi condiții total diverse care influențează puternic calitatea strugurilor și a vinurilor. Pentru a înțelege importanța climei la nivelul unei singure zone, vom trece în revistă unele aspecte importante ale climei după ce am accentuat impactul căldurii și cantității de precipitații.
1. Intensitatea vântului-o ventilație moderată reduce foarte mult dezvoltarea peronosporei, botritei.
2. Lumina-vița de vie iubește un ambient cu multă lumină. Lumina solară este benefică pentru sănătatea plantei, pentru acumularea de zaharuri și pentru calitatea și cantitatea taninurilor.
3. Bruma- este foarte periculoasă cea de primăvară care poate afecta mugurii și nivelul de producție.
4. Ceață- înseamnă umiditate și puțină lumină ceea ce afectează vița de vie
5. Grindină –cele de nivel slab influențează frunzele plantei și ulterior strugurii în faza de creștere. Grindina puternică afectează planta nu doar pentru o perioadă scurtă dar poate disturba echilibrul plantei pentru câțiva ani.
6. Zăpada căzută în perioadele de iarnă are doar efecte pozitive.

Componente ale terroir-ului: altitudinea

După o bună perioadă de timp, revin cu o postare despre componentele terroir-ului. Vă reamintesc că ele sunt preluate de pe www.wineislove.it și sunt scrise de Franco Giacosa.

Altitudinea unei podgorii față de nivelul mării are o mare importanță pentru creșterea viței și pentru calitatea strugurilor obținuți. Este un factor de climă care acționează asupra nivelului de producție și al maturării strugurilor. În general se consideră că la fiecare creștere cu 170 de m corespunde o diminuare a temperaturii cu 1 grad Celsius.
Există o altitudine maximă-în strânsă corelație cu latitudinea și poziția viei-după care nu mai este posibilă cultivarea viței de vie. De exemplu, la o altitudine de 300 de m este dificil să cultivi viță de vie în Ungaria dar posibil în Languedoc la 800/600, la 1300 lângă Etna și la 3500 în Anzi. Gradul de maturare, acumularea de zahăr, variază serios de la o altitudine la alta, considerându-se că la fiecare creștere cu 100 de m scade cu o unitate acumularea de zahăr. Diferențele de altitudine au mare importanță deoarece au impact și asupra patrimoniului aromatic al vinului: coloratura, tanini, aciditate, ph-ul și asupra altor componente ale strugurelui. De aici derivă caracteristicile diferite ale vinurilor provenite din diverse zone, la diverse altitudini,care au de exemplu prospețime și lejeritate și nu intensitate de culoare, de corp, aciditate, alcool, structură,etc.

Convingerea conform căreia vița de vie crește mai bine pe coline este foarte veche, dar astăzi progresele din agricultură și apariția clonelor selecționate fac posibilă cultivarea și în zone nu foarte înalte, aflate la puțini m deasupra mării-de exemplu Pommerol.
Având în vedere aceste lucruri, ceea ce afirma acum mulți ani Denis Dubourdieu-cele mai de calitate producții se obțin la altitudini apropiate de limita fiecărui soi-pare foarte corect astăzi. Când suntem la limita altitudinii dar în perioada de vară/toamnă sunt multe precipitații și temperatura scade, se riscă să nu se ajungă la un grad optim de maturare a strugurilor, care acumulează prea multă aciditate, puțină culoare și tanini verzi și astringenți. Când însă clima e favorabilă, la altitudine mare se obțin struguri excelenți care dau vinuri echilibrate, fine, longevive.
Un bun exemplu cred că este Castello d’Albola in Radda in Chianti, unde Sangiovese este cultivat până la 600 de m altitudine, pe terenuri cu rocă, expuse spre sud-unde în fiecare an se culege la sfârșitul lui octombrie-începutul lui noiembrie.
Aici se obține Chianti di Albola un vin elegant care nu are o culoare impenetrabilă, o corpolență masivă dar are o consistență și prospețime plăcute. În mod normal nu sunt vinuri de competiție și nu obțin un puctaj mare dar la masă oferă o calitate de necontestat. Dar poate că și criticii încep să dea atenție vinurilor care exprimă finețe nu forță, Chianti di Albola 2007 fiind al 43 lea în Top 100 al Wine Spectator.

http://www.youtube.com/watch?v=wrVaGWYjPP0

Navigând după terroir: Viticola Corcova

Astăzi vom discuta despre Viticola Corcova, o cramă destul de nouă în peisajul viticol românesc. Informațiile sunt oferite de dl. Laurent Pfeffer, directorul tehnic al acestei Crame, căruia îi mulțumesc pentru amabilitate.
Compania Viticola Corcova a fost înființată în anul 2005, când mai rămăseseră doar 18 hectare dintre cele 470 de hectare de viță de vie pe care le-a deținut IAS-ul Corcova. Cramele, construite de prințul Anton Bibescu la începutul secolului al XX-lea, au fost refăcute în perioada 2008-2009.

Podgorii

Viile noastre sunt în comuna Corcova-Mehedinți, unde avem 40 ha în satul Jirov și 14 ha în satul Corcova.

La Jirov, plantația este pe o coastă cu expoziția sudică, rândurile sunt instalate perpendicular pe curbele de nivel, în așa fel încât strugurii să aibă soarele toată ziua.
Solul e unul brun, puțin acid.
Densitatea plantației este între 5555 și 6170 butuci / ha.
Aici sunt plantate :15 ha de Cabernet Sauvignon, pus în 2006 și 2007; 6 ha de Merlot plantat în 2006 și 2007; 4,5 ha de Syrah plantat în 2007; 2 ha de Fetească Neagră din 2009; 2 ha de Pinot Noir plantat în 2007; 9 ha de Chardonnay din 2006 și 2007 și 1.5 ha de Muscat Ottonel din 2007.
La Corcova, solul e un luvisol redoxic.
Avem : 7 ha de Syrah, plantat în 2010 – densitate 6170/h; 5 ha de Sauvignon din 2010- 5555 /ha; 2 ha de Fetească Neagră din 2010- 6170/ha.
La soiurile roșii, lăsăm iarba pe rând deoarece solul e destul de bogat și iarba face concurență la vie, producând struguri mai colorați, concentrați și mai puține boli în vie.
Nu mai folosim erbicid, pentru dezvoltarea ecosistemului vegetal și animal. De asemenea, de anul asta vom încerca să lăsăm în vie oii “dresate” de noi să mănânce doar iarba.

Vinul

Ideea este ca 80-90% dintr-un vin se face cu struguri. Restul e doar experiență și bucataria internă.
Deci, lucrăm cât mai mult în vie să culegem struguri foarte sănătoși și copți cum trebuie (echilibru acid/zahar, arome, culoare/taninuri pentru roșu). Pentru a reuși, trebuie să cunoști foarte bine terroir-ul tau și cum funcționează (solul, soiul, portaltoiul, climatul). Daca îl știi bine, te poți adapta și lucra în așa fel să obții strugurii doriți : iarba/deșerbat, tăiat, îngrășăminte-toate aceste elemente pot fi corect balansate.
Aici, via e plantata din 2005, eu lucrez din 2007, asta înseamnă că mai avem de învățat.
După ce am cules, eu încerc să intervin cât mai puțin, mai ales când e vorba de stabilizarea vinului.
De asemenea, încerc, mai ales la alb, să fac un vin cât mai “solid” să reziste la transport, la caldură, la timp, astfel încât aromele lui și culoarea să nu fie alterate. Pentru asta, fac un elevaj pe drojdie care crește rezistența vinului.
La rosu premium, pentru a avea un nas complex, facem un elevaj în butoaie la un an. După acest elevaj, este îmbuteliat dar păstrăm sticlele încă un an de zile la noi, pentru a evolua încet și în condiții bune.