Tag Archives: terroir

Componente ale terroir-ului: altitudinea

După o bună perioadă de timp, revin cu o postare despre componentele terroir-ului. Vă reamintesc că ele sunt preluate de pe www.wineislove.it și sunt scrise de Franco Giacosa.

Altitudinea unei podgorii față de nivelul mării are o mare importanță pentru creșterea viței și pentru calitatea strugurilor obținuți. Este un factor de climă care acționează asupra nivelului de producție și al maturării strugurilor. În general se consideră că la fiecare creștere cu 170 de m corespunde o diminuare a temperaturii cu 1 grad Celsius.
Există o altitudine maximă-în strânsă corelație cu latitudinea și poziția viei-după care nu mai este posibilă cultivarea viței de vie. De exemplu, la o altitudine de 300 de m este dificil să cultivi viță de vie în Ungaria dar posibil în Languedoc la 800/600, la 1300 lângă Etna și la 3500 în Anzi. Gradul de maturare, acumularea de zahăr, variază serios de la o altitudine la alta, considerându-se că la fiecare creștere cu 100 de m scade cu o unitate acumularea de zahăr. Diferențele de altitudine au mare importanță deoarece au impact și asupra patrimoniului aromatic al vinului: coloratura, tanini, aciditate, ph-ul și asupra altor componente ale strugurelui. De aici derivă caracteristicile diferite ale vinurilor provenite din diverse zone, la diverse altitudini,care au de exemplu prospețime și lejeritate și nu intensitate de culoare, de corp, aciditate, alcool, structură,etc.

Convingerea conform căreia vița de vie crește mai bine pe coline este foarte veche, dar astăzi progresele din agricultură și apariția clonelor selecționate fac posibilă cultivarea și în zone nu foarte înalte, aflate la puțini m deasupra mării-de exemplu Pommerol.
Având în vedere aceste lucruri, ceea ce afirma acum mulți ani Denis Dubourdieu-cele mai de calitate producții se obțin la altitudini apropiate de limita fiecărui soi-pare foarte corect astăzi. Când suntem la limita altitudinii dar în perioada de vară/toamnă sunt multe precipitații și temperatura scade, se riscă să nu se ajungă la un grad optim de maturare a strugurilor, care acumulează prea multă aciditate, puțină culoare și tanini verzi și astringenți. Când însă clima e favorabilă, la altitudine mare se obțin struguri excelenți care dau vinuri echilibrate, fine, longevive.
Un bun exemplu cred că este Castello d’Albola in Radda in Chianti, unde Sangiovese este cultivat până la 600 de m altitudine, pe terenuri cu rocă, expuse spre sud-unde în fiecare an se culege la sfârșitul lui octombrie-începutul lui noiembrie.
Aici se obține Chianti di Albola un vin elegant care nu are o culoare impenetrabilă, o corpolență masivă dar are o consistență și prospețime plăcute. În mod normal nu sunt vinuri de competiție și nu obțin un puctaj mare dar la masă oferă o calitate de necontestat. Dar poate că și criticii încep să dea atenție vinurilor care exprimă finețe nu forță, Chianti di Albola 2007 fiind al 43 lea în Top 100 al Wine Spectator.

http://www.youtube.com/watch?v=wrVaGWYjPP0

Navigând după Terroir: Crama Rotenberg

Am spus că voi încerca să prezint eforturile cramelor românești în ceea ce privește producerea unor vinuri care să reflecte o anumită specificitate din punctul de vedere al soiului, climei, solului și ale comunității respective. Să reflecte un mod particular de a face vin.
Prima cramă prezentată este Crama Rotenberg din cel puțin două motive: are o suprafață mică, ce este împărțită în trei plaiuri fiind deci mai predispusă producerii unor vinuri particulare; este prima crama( după câte știu eu) care a asumat deschis că face un vin de terroir prin producerea Emeritus-ului. Al doilea vin asumat ca fiind de terroir, Notorious, a fost lansat zilele trecute la Goodwine. Neasumarea deschisă a producerii unor vinuri denumite ca fiind de terroir nu înseamnă că nu există alți producători foarte interesați de specificitate, doar că Rotenberg și-a asumat un risc prin aceste declarații.
Informațiile prezentate nu vor fi axate pe vinuri, etichete, ci vor fi informații de nivel general, care după părerea mea pot da o idee despre cum se face vinul la Rotenberg din perspectiva specificității. Ele sunt informații preluate din surse secundare-situl Cramei, interviuri, intervenții pe bloguri, deorece dl.Rotenberg nu a putut fi contactat în această perioadă. De către mine, desigur. Cu alte cuvinte, ideea de avea un dialog nu a putut fi pusă în practic, ducând postarea către schematism și informații limitate. Dar să le vedem și așa

Rotenberg deține între Ceptura și Fântănele 25 de hectare plantate cu viță de vie, veche de 25 de ani. Aceste 25 de hectare au fost cumpărate de la mici proprietari în mod succesiv și formează trei plaiuri: Steluș, Jugaurus și Valea Oancei, pe care este plantat în special Merlot.
Solul este, conform site-ului, bogat în argile silicioase (montmorillonit si smectit) iar condițiile climatice sunt foarte similare cu cele din Pomerol și Saint Emillion.
Strugurii sunt culeși și apoi fermentați separat pe plaiuri, fiecărui plai fiindu-i aleasă drojdia optimă. Cele 2 beciuri care alcătuiesc Crama sunt suprapuse și permit un flux tehnologic gravitațional în care vinul nu este filtrat de pompe. Deci filtrarea mecanică este evitată și întreg procesul păstrează o intervenție a omului și a mașinii cât se poate de limitată. Butoaiele sunt selectate și apoi arse în adâncime, într-un mod propriu și care să dea vinului o anumită amprentă.
Deoarece nu a folosit fonduri SAPARD sau altele de acest tip, Crama nu are o anumită cantitate de struguri pe care trebuie să o producă. De asemenea, nu a fost obligată să se tehnologizeze într-un mod standard. Aceste lucruri fac producerea unot vinuri particulare mai ușoară. Cel puțin teoretic.
Conform dl.Rotenberg, primul vin denumit de terroir, anume Emeritus a fost creat în modul următor. Pentru Emeritus, am folosit aceleași butoaie din care s-a născut Merlot-ul 2006, deci butoaie care au influențat mai puțin vinul. Evident, și perioada de baricare este alta. În ceea ce privește variațiile de conditii de la un an la altul, am compensat adaugând 15% merlot nebaricat din 2008. Astringența este destul puternică încă, însă fructul exploziv provoacă salivație și echilibrează bine senzațiile. Provine din plaiul Steluș și are o volatilitate ridicată la început, lucru pentru care se recomandă o aerare de o oră.
Al doilea vin care conform dl.Rotenberg este de terroir, este Notorious, vin lansat acum câteva zile. Acesta provine din plaiul Jugaurus, a fost fermentat 5 săptamâni pe boască și sâmburi și apoi maturat 18 luni în butoaie noi de gorun românesc.
În lipsa unui dialog direct, putem spune cum este privit vinul de terroir și terroir-ul în general la Cramele Rotenberg? Din informațiile folosite, viziunea dl.Rotenberg este arondată minimei intervenței umane, modului în care se face baricarea și provenienței strugurilor. Să fie suficient?

Componente ale terroir-ului: solul

Astăzi voi lăsa deoparte scurtele note de degustare pentru a explora fațetele unui concept controversat, folosit de multe ori abuziv și anume cel de terroir.
Articolele care vor urma sunt preluate de pe site-ul wine is love cu acordul autorului, Franco Giacosa.
Dorința mea e ca după această serie, să public și experiențe ale unor producători români în această privință.

Fără a intra în detalii şi nuanţe de definiţii pe care le puteți găsi în alte locuri, mi se pare că putem considera “Terroir” ca fiind un set de factori care interacţionează într-un fel particular, oferindu-i vinului originalitatea lor.

Principalii factori care intră în joc sunt:

* o anumită suprafață de teren cultivată cu viţă de vie cu caracteristici destul de omogene
* Un climat macro şi micro specific zonei;
* Unul sau mai multe soiuri care se pot dezvolta şi exprima într-un mod original într-o zonă dată;
* O comunitate umană care a dezvoltat în timp o cunoaştere colectivă pe care poate oferi caracteristici distinctive pentru acea zonă şi pentru acea zonă viticolă;
* Posibilitatea de a obţine recunoaştere şi apreciere a vinului de către piaţă.

Aceşti factori pot fi explicaţi mai pe larg.

În fiecare post vor fi făcute câteva consideraţii cu privire la factori individuali care devin parte a conceptului de “Terroir” şi, cu primul post, voi începe de la sol.

Caracteristicile solului influenţează fără îndoială foarte mult calitatea și cantitatea de struguri şi prin urmare și pe cea a vinului.

Studiile de teren sunt acum foarte amănunţite şi ne oferă o multitudine de informaţii utile de la textura solului la compoziţia chimică şi biologică a acestuia.

Caracteristicile solurilor sunt foarte variabile de la zona la zona în funcţie de tipul şi perioada de formare sau locaţia acesteia.

Acest lucru complică sarcina de a izola exact o anumită zonă care exprimă caracteristici comune dar și consistente, pentru a o identifica cu potențial de “terroir“.

Textura, fertilitatea, bogăţia în elemente macro şi micro, panta şi adâncimea de stratificare a solului sunt unele aspecte care afectează dezvoltarea viţei de vie şi variază adesea chiar în aceeaşi unitate viticolă producând complicații în viaţa producătorului şi a vinificatorului.

Conţinutul de calcar, argilă, nămol, nisip, materie organică, pietre sau roci, capacitatea de a evacua apa au o influenţă determinantă asupra capacităţii unui teren de a produce struguri de calitate.

De-a lungul timpului, fermierii care au observat atent rezultatele calitative, au câştigat abilitatea de a înțelege ce teren este adecvat pentru cultivarea viţei de vie.

Multe zone din Italia și-au format o mare reputație pentru producţia de struguri şi vinuri cu caracteristici specifice de înaltă calitate.

Putem considera ca producând un vin de terroir și pe cei care au plantată viţă de vie sau câteva podgorii și care furnizează cu regularitate producţii de vin de calitate. În acest caz vorbim de “cru“.

Din Piemont în Sicilia, sunt acum bine identificate un număr de terenuri viticole care în condiţii egale permit obținerea unor struguri de foarte înaltă calitate păstrând în același timp şi caracteristici comune.

Sunt cunoscute zone unde strugurii au de exemplu a mai mare concentrație de zahăr comparativ cu altele, alte zone unde se ajunge mai repede la un anumit grad de maturare,au fructozitate superioară, o corpolență mai ridicată, o intensitate mai mare a culorii, aciditate diferită, PH, șamd.
Pentru a da o idee cât de importantă e influența tipului de sol asupra calităţii strugurilor, îmi place să amintesc experienţa mea în selecţia strugurilor de Nero d’Avola, un soi de struguri cultivate în aproape toate provinciile din Sicilia, unde terenul este foarte diferit din loc in loc.

Fermierii din zonele vechi de pe coasta de sud a Siciliei, de la Pachino la Agrigento spun cu convingere că cea mai bună calitate a strugurilor a fost obţinută în soluri albe, bogate în calcar. Rezultatele au dovedit că aveau dreptate: solurile albe,calcaroase, produc vinuri mai elegante, fructate, cu tanini mătăsoși și cu potențial de învechire mai ridicat.

Apoi mi-am dat seama că a existat un motiv pentru care Nero d’Avola a crescut mai bine în acele vii. Nero d’Avola, fiind o varietate foarte viguroasă, când crește în terenuri fertile, tinde să crească şi să producă mai mult în detrimentul calităţii. Cultivată în soluri cu conţinut ridicat de calciu, vigoarea plantei este liniştită şi ajunge la o dezvoltare ideală pentru o producţie echilibrată cantitativ dar de înaltă calitate.

Fiecare zonă de cultivare a viţei de vie are un anumit potenţial de a crea sau a deveni un “terroir” dar numai atunci când alţi factori-cum ar fi cei identificați mai sus- coexistă simultan.

Astăzi, cred că şansele de succes ale unui vin sunt puternic determinate de capacitatea de înțelegere a propriului teren de către cultivator şi de a utiliza portaltoi, soiuri şi clone adaptate la parcelele individuale.

http://www.wineislove.it

Franco Giacosa